Oul dogmatic [French translation]

Dogma: Şi duhul Sfânt se

purta deasupra apelor

*

E dat acestui trist norod

Şi oul sterp ca de mâncare,

Dar viul ou, la vârf cu plod,

Făcut e să-l privim la soare !

Cum lumea veche, în cleştar,

Înoată, în subţire var,

Nevinovatul, noul ou,

Palat de nuntă şi cavou.

Din trei atlazuri e culcuşul

În care doarme nins albuşul

Atât de galeş, de închis,

Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul ?

De foarte sus

Din polul plus

De unde glodul

Pământurilor n-a ajuns.

Acordă lin

Şi masculin

Albuşului în hialin :

Sărutul plin.

*

Om uitător, ireversibil,

Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?

Precum atunci, şi azi -- întocma :

Mărunte lumi păstrează dogma.

Să vezi la bolţi pe Sfântul Duh

Veghind vii ape fără stuh,

Acest ou -- simbol ţi-l aduc,

Om şters, uituc.

Nu oul roşu.

Om fără saţ şi om nerod,

Un ou cu plod

Îti vreau plocon, acum de Paşte :

Îl urcă -- în soare şi cunoaste !

*

Şi mai ales te înfioară

De acel galben icusar,

Ceasornic fără minutar

Ce singur scrie când să moară

Şi ou şi lume. Te-nfioară

De ceasul, galben necesar...

A morţii frunte -- acolo-i toată.

În gălbenus,

Să roadă spornicul albuş,

Durata-înscrie-în noi o roată.

Întocma -- dogma.

*

Încă o dată :

E Oul celui sterp la fel,

Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.

Şi nici la cloşcă să nu-l pui !

Îl lasă -- în pacea -- întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,

Şi sfânt, doar nunta, începutul.

• Artist:Ion Barbu
• Album:Joc secund (1930)