Au lecteur [Romanian translation]

Prostia şi greşeala, păcatul, lenevia

Trudesc al nostru suflet şi trupul ostenesc

Şi astfel ne nutrim regretele ce cresc

Cum cerşetorii jalnici hrănesc păducheria.

Păcatele-s tenace, căinţa trecătoare;

Plătim mărturisirea cu vîrf şi îndesat

Şi ne întoarcem veseli pe drumul înglodat

Crezînd că ştergem pata cu-o falsă lăcrimare.

Pe-al răului divan stă întreit Satan

El leagănă şi-adoarme al nostru spirit, blînd

Şi al voinţei noastre nobil metal, curînd

Este vaporizat de-acest chimist savant.

Diavolul ne ţine ca pe păpuşi în sfori!

În fructele oprite este-o ispită coaptă,

În orice zi spre iad mai coborîm o treaptă

Şi fără groază trecem prin aburi muşcători.

La fel cu-n dezmăţat ce muşcă şi sărută

Sînul martirizat de curvă-mbătrînită,

Furăm şi noi pe-ascuns o desfătare-n pripă

Pe care o strivim ca pe-o stricată fructă.

Mişunînd, îndesaţi ca viermii într-o rană,

În capul nostru-o hoardă de demoni fac banchet

Şi-atunci cînd respirăm, Moartea coboară-ncet

În pieptul nostru, fluviu de tînguire vană.

Dacă incendiul, şişul, violul şi otrava

Încă nu şi-au pictat desenele abstracte

Pe pînza anodină a tristei noastre soarte

E pentru că aceasta nu şi-a sfîrşit corvoada.

Dar printre lupi, şacali, pantere şi solzoase

Reptile, scorpioni, maimuţe, umezi şerpi

Monştrii stridenţi ce urlă şi grohăie acerbi

În ticăloasa junglă a viciilor noastre,

E unul mai infam, mai josnic, mai puhav!

Nu face nici mari gesturi, nu ţipă-asurzitor

Dar ruinează totul fără vreun ajutor

Şi lumea o înghite cu un căscat hulpav.

Plictisul e! Cu pleoape de lacrimi destrămate,

Visează eşafoade, de opiu aromat,

Tu-l ştii, o cititor, pe monstrul delicat,

Făţarnic cititor, ce-mi semeni mie, frate!

• Artist:Charles Baudelaire
• Album:Les fleurs du mal