Cântecul foamei
Cântecul foamei
Nu ma osandi, stapane
Ca de suflet ma desparte trupul care cere paine
Cum as zdrobi cu sila glasul carnii care tipa
Insa doamne n-am aripa
Plamadit sunt din argila;
Cum a distrus in mine flamanzenia nebuna
Tot ce sufletul aduna sa se apropie de Tine
Doamne, nu mai pot fi ca si cei satui
De grau, de poame
Caci intr-un pustiu de foame mi se ratacira pasii.
De voi fi fost candva ciorchine
Azi sunt prastina stoarsa-n teasc
In flamanzenia din mine
Turnati o zeama si renasc.
Priviti-mi hoitul cum se strange
Un bors cu stir l-ar incalzi
Un fir de iarba de-as atinge
Fulgerator as inverzi;
Lasati-mi mana de fantoma
Din pom sa ia macar un mar
Muscand m-as umple de aroma
Si-as mai trai intr-adevar.
Ca-n tara turmelor si-a painii
Visez o cina de ciuperci
Lasati-ma s-acir cu cainii
La raiul unui blid cu terci.
In bezna noptilor adanca
Prapastii oarbe se deschid
Cand ultimul lingau mananca
Eu zac pe lingura si blid.
O Milostivule Tu care
Din doi ciortani si cinci colaci
Facut-ai munte de mancare
Sa saturi gloata de saraci.
Repeta Bunule minunea,
Si ospateaza mii de guri
Si mie asculta-mi rugaciunea
Da-mi cosul cu firimituri.
Ca-n tara turmelor si-a painii
Visez o cina de ciuperci
Lasati-ma s-acir cu cainii
La raiul unui blid cu terci.
In bezna noptilor adanca
Prapastii oarbe se deschid
Cand ultimul lingau mananca
Eu zac pe lingura si blid.
- Artist:Nichifor Crainic