Nebun de alb [Italian translation]

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna

De când mă simt tot mai bogat de tine

Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,

Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-aş spune cum te cheamă,

Pătrate negre şi pătrate albe

Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi uite n-are cine să ne-ajute

Abia-şi mai ţine lumea ale sale

Şi-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negri caută o cale.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru-o veşnicie.

Prin gări descreierate accidente,

Mărfare triste vin în miezul verii,

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente

Ca să te apropii şi ca să te sperii.

Jur împrejur privelişti aberante:

Copii fragili ducând părinţi în spate,

Bătrâni cu sânii gri de os pe pante

Şi albastroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul

În fiecare margine a firii,

În podul palmei dacă iau nisipul

Simt un inel jucându-se de-a mirii.

I-aud prin bătălii din vreme-n vreme,

Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,

Iubita mea cu foarte mari probleme,

Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece

Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate

Că tu, de la etajul treisprezece,

Voiai să te arunci să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade

Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,

Că nu-s în joc abstractele rocade,

Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă

Aşa ai fost şi apăreai senină,

Dar cel care-a ştiut să te deschidă

Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,

De te făceam din carnea mea, iubito,

Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,

Pe care la căldura am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,

Ne aruncăm în marea nemiloasă

Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,

Ne facem din sudoare, sfânta casă.

Pe urma vin ceilalţi să ne-o distrugă

Şi ochii tăi mă caută întruna

Şi eu înalţ nefericita rugă

Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veşnicie.

• Artist:Adrian Păunescu