Niciodată toamna... [Spanish translation]

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Sufletului nostru bucuros de moarte.

Palid aşternut e şesul cu mătasă.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare

Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,

Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,

Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,

Ca frunza bolnavă-a carpenului sur

Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,

Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească

Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,

Şi cu ochii-n facla plopilor cerească

Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

• Artist:Tudor Arghezi