The Song of Beren and Lúthien [Romanian translation]

Frunzele erau lungi, iarba era verde

Umbelele de cucută înalte și frumoase

Și în poiană o lumină s-a văzut

De stele lucind în umbră

Tinúviel dansa pe acolo

La muzica unui fluier nevăzut

Și lumina stelelor a fost în părul ei

Și a licărit în veșmântul său

Acolo Beren a venit din munții reci

Și, rătăcit, cutreiera sub frunze

Și unde curgea râul elfesc

Mergea singur și întristat

S-a iscodit printre frunzele de cucute

Și a văzut în minune flori de aur

Asupra mantiei ei și a mânecilor ei

Și părul ei urma ca o umbră

Farmecul a vindecat picioarele lui istovite

Ce au fost condamnate să hoinărască peste dealuri

Și s-a grăbit înainte, puternic și fugaci

Și s-a apucat de razele licăritoare ale lunii

Printre lemne țesute în Casa Elfilor

Ea a alergat pe picioarele ce dansâu

Și l-a lăsat singur ca încă să străbată

Ascultător în codrul tăcut

Acolo auzea deseori sunetul zburător

Al picioarelor atât de ușoare ca frunzele de tei

Sau muzică fântânind subpământean

În scobituri ascunse a cutremurat

Acum ofilite zăceau mănunchiurile de cucută

Și unul după altul, cu sunetul de geamăt

Șoptind au căzut frunzele de fag

În împădurirea iernatică clătinând

Mereu o căuta pe ea, umblând în depărtare

Pe unde frunzele anilor au fost răzlețite des

La lumina lunii și o rază de stea

Zguduitor în ceruri geruite

Mantia ei a strălucit în lună

Ca pe culmele unui deal înalt și departe

Dansa și la picioarele ei a fost împrăștiată

O ceață de argint scuturând

Atunci când iarna trecea, ea s-a întors

Și cântecul său a dezlănțuit primăvara subită

Precum ciocârlii înălțindu-se și ploaia căzătoare

Și apa ce s-a topit bulbucându-se

El a văzut primăvara florilor elfești

Lângă picioarele ei și s-a vindecat iarăși

Și a tânjit să danseze alături de ea și să cânte

Asupra ierbii neapăsătoare

Din nou ea a fugit, dar repede el a venit

"Tinúviel, Tinúviel!"

A chemat-o pe numele său elfesc

Și atunci ea s-a oprit, ascultând

O clipă a stat și un descântec

Glasul lui îl rostea pe ea, Beren a venit

Și soartea a căzut pe Tinúviel

Care a zăcut lucitoare în brațele sale

Cum Beren se uita în ochii ei

Înlăuntrul umbrelor părului ei

Lumina stelelor tremurătoare din ceruri

Acolo a văzut scânteierea oglindită

Tinúviel, frumoasa de elf

Fata nemuritoare isteață ca elfii

Aruncat peste el părul ei umbros

Și brațele ei ca o licărire argintie

Lung a fost drumul ce soartea li l-a adus

Peste munții de piatră, reci și cenușii

Prin antreuri de oțel și ușa întunecoasă

Și păduri de mătrăgună fără mâine

Mările Despărțite se aflau între ei

Și tot, în cele din urmă, s-au întâlnit încă o dată

Și demult au răposat

În pădure, cântând neîndurerați

• Artist:J. R. R. Tolkien