Trandafirul și călăul lyrics

După ce capul ei frumos căzu,

Omul cu gluga roșie, sclipitoare,

Proptit de stâlp, din părul lung văzu

Un trandafir căzându-i la picioare.

Și ca lovit de-un trăznet nemilos,

Cu mintea și privirile confuze,

Îl ridică, fără să vrea, de jos

Și-l apasă, însângerat, pe buze.

Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,

El care-a dus la moarte nepăsându-i

Sute și zeci de suflete plângând,

Plânse amar cu sufletul, la rându-i.

Și-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,

Porni să caute milă și iertare,

Erau atât de mulți uciși de el

Că-ntregului oraș cerea-ndurare.

Dar totul fu-n zadar, căci nimănui

Nu-i surâdea prezența-aceasta neagră;

Fugeau cu spaimă toți din calea lui,

Se ascundeau de el, gonind în grabă.

Iar el, bătând orașu-n lung și-n lat,

Nu înceta să plângă-n gura mare;

Nu era nici oprit, nici ascultat,

Țipa întruna, fără încetare.

Și urmărit de chipul ei frumos

Ca-ntr-o imensă, stranie demență,

Umblând cetatea-ntreagă-n sus și-n jos,

N-afla cerșind nici pace nici clemență.

Dar într-o noapte-adâncă, biet nerod,

Cuprins pe străzi deodată de mânie,

Se îndreptă spre vechiul eșafod

Și-și puse iarăși gluga purpurie.

Pe urmă scoase floarea rea din sân

Și frământând-o-n palme, plin de ură,

O-ntinse pe butuc, rânjind păgân,

Și-o despică în hohot cu securea.

A doua zi, pe stâlpul înroșit,

Întâii trecători, stropiți cu rouă,

Găsiră un cadavru prăbușit

Pe-un trandafir uscat, tăiat în două.

• Artist:Radu Stanca