Un violinista en tu tejado [Romanian translation]

Eşti atât de dură precum piatra brichetei mele,

Încep să mă indoiesc ca te iubesc.

Eşti atât de rece, ah, precum un râu ce curge liber din munte.

Şi nu înţeleg, a fost atât de efemer, drumul degetului tău ce desena o inimă pe spatele meu,

Şi mă rog Cerului să înţeleagă aceste atacuri de gelozie pe care le voi avea daca nu te voi revedea...

Şi mă rog Lunii să îţi lumineze viaţa, a mea de mult timp este întunecată,

La cît mă costă să te iubesc câteva momente, mai bine nu o mai fac, voi ieşi mai ieftin,

Obosit sa fiu tristul violonist ce stă pe acoperişul tau,

Cântând in engleză mereu dezacordat.

Eşti atât de slabă precum lumina ce îmi luminează viaţa,

Cea mai coaptă, fructul interzis,

Atât de distinctă şi asemănătoare cu furtuna ce-mi stăpâneşte viaţa.

Şi nu înţeleg, a fost atât de efemer, drumul degetului tău ce desena o inimă pe spatele meu,

Şi mă rog Cerului să înţeleagă aceste atacuri de gelozie pe care le voi avea daca nu te voi revedea

Şi mă rog Lunii să îţi lumineze viaţa, a mea de mult timp este întunecată,

La cît mă costă să te iubesc câteva momente, mai bine nu o mai fac, voi ieşi mai ieftin,

Obosit sa fiu tristul violonist ce stă pe acoperişul tau,

Cântând in engleză mereu dezacordat.

Şi mă rog Lunii să îţi lumineze viaţa, a mea de mult timp este întunecată,

La cît mă costă să te iubesc câteva momente, mai bine nu o mai fac, voi ieşi mai ieftin,

Obosit sa fiu tristul violonist ce stă pe acoperişul tau,

Cântând in engleză mereu dezacordat.

Şi

În timp ce îţi răscolesc gunoiul (din trecutul vieţii)

Ne cresc piticii,

Acestui circ pe care noi doi intr-o zi l-am montat,

Dar nu încape indoială: foarte curând voi fi liber,

Pentru ca timpul vindecă totul,

Căci cui pe cui se scoate.

Mereu dezacordat.

În timp ce îţi răscolesc gunoiul (din trecutul vieţii)

Ne cresc piticii,

Acestui circ pe care noi doi intr-o zi l-am montat,

Dar nu încape indoială....

• Artist:Melendi
• Album:Curiosa la cara de tu padre (2008)