Vis [English translation]

Plutesc pe râu – pe pânza-i plană,

Pe păduri vineţi de cristal,

În urmă-mi noaptea dumbrăvană,

Nainte-mi domul cel regal.

Căci pe o insulă ferice

Se-nalţă cupola de bronz,

A lui coloane nalt-antice

Sub norii nopţii mari şi blonzi.

Mă urc pe scări, intru-năuntru:

Tăcere – de-aud al meu pas,

Se-nalţ-frumoase, lucesc mândre

Chipuri de sfinţi p-iconostas.

Şi-n turla mare doar străluce

Un singur sâmbure de foc

Ce luminează sub o cruce

Şi naşte umbre-n orice loc.

Şi numai sus, din cor, apasă

Un cântec trist, prin stâlpii reci,

Ca o cerşire tânguioasă

Pentru repausul de veci.

Şi-n tactul muzicei ce-ntreabă

Ieşi încet un chip ca-n somn,

Cu o făclie-n mâna slabă,

C-o lungă mantie de domn.

Şi când mă uit în a lui faţă

Cu ochii-nchişi, căzuţi în fund,

Cu o slăbire lungăreaţă,

Cu buze vineţi strâns profund.

Ah, îl cunosc ăst chip ce trece,

Ăst sân de marmură pălit.

Ce cald-ai fost şi cum eşti rece,

Tu dulce înger ce-am iubit.

Când mi-ai murit tu? Cum se poate

Să nu o ştiu că nu mai eşti?

Visez? Sau moartă eşti, iubită,

Sau ambii-n groapă visăm morţi?

Eşti moartă tu? Sunt mort în groapă

Te văd ca-n vis, o dulce stea?

Trăim în lume? Este lumea?

Sau e o viziune-a mea?

Ce este lumea? Sclav şi rege...

Închipuiri a lumei sorţi,

Căci viaţa-ntreagă-a lumii-ntrege

Un vis e al eternei morţi.

• Artist:Mihai Eminescu